Diferenta de altitudine de mai mult de 1600 m (între 600 m si 2303 m) denota existenta unor conditii si forme variate. Din întregul lant carpatic oriental, Muntii Rodnei pastreaza cel mai bine urmele glaciatiunii cuaternare, pastrându-se peisajul tipic al modelarii glaciare cu întreaga gama de forme rezultate din actiunea ghetarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrarii anterioare si cu formele eroziunii postglaciare. Relieful galciar este bine reprezentat pe versantul nordic.
   Muntii Rodnei se remarca prin înaltime si masivitate, caracteristici determinate în primul rând de constitutia geologica. Trecând de 2200 m (Vf. Inau – 2279 m, Vf. Inaut – 2222 m, Vf. Buhaescu Mare – 2257 m, Pietrosu Mare – 2303 m etc.), aceste vârfuri formeaza cea mai proeminenta unitate muntoasa din Carpatii Rasariteni.
   Aspectele geomorfologice si gruparea caracterelor de detaliu duc la diferentierea Muntilor Rodnei în 5 compartimente sau complexe morfologice, dispuse de la est la vest astfel: Inau, Omu-Gargalau, Galat-Puzdrele, Pietrosu si Batrâna.
   Compartimentul Inau cuprinde partea rasariteana a masivului, reprezentând un nod orografic de unde se ramifica în toate directiile culmile muntoase: Culmea Tomnatecului si Piciorul Plescutei spre nord, Culmea Dosu Gajei – Nichitas spre est, Piciorul Inaut – Vf. Rosu-Cobasel spre sud-est, Muntele Curatel si Muntele Craciunel spre sud-vest, separate între ele prin vai adânci. Este constituit din roci cristaline puternic metamorfozate (micasisturi, paragnaise cu amfibolite, sisturi sericitoase si calcare), în care sunt sapate circuri glaciare adânci cu lacuri, în parte acoperite de depozite glaciare si grohotisuri. Zona este dominata de Vf. Inau (2279 m).
   Compartimentul Omu-Gargalau, din care se desprind: culmea Piatra Rea, culmea Stiol si Piciorul Oncului, spre nord, Cisa-Coasta Neteda spre est, Coasta Taului-Corongis-Vf. Paltinisului, spre sud, se remarca prin Vârfurile Gargalau (2159 m) si Omului (2134 m).
   Compartimentul Galat-Puzdrele, separat de cel anterior prin Saua Galatului, se desfasoara spre vest pâna la Tarnita Bârsanului si reprezinta portiunea centrala a crestei principale. Se caracterizeaza prin prezenta sisturilor sericito-cloritoase, amfibolitelor si calcarelor în care apar câteva pesteri (P. Laptelui). Se remarca îndeosebi vârfurile Puzdrelor (2189 m) si Galatului (2048 m).
   Compartimentul Pietrosu Mare, desfasurat între Tarnita Bârsanului în est si Tarnita Batrânei în vest, cuprinde sectorul cel mai extins si mai înalt (Vf. Pietrosu – 2303 m). Este constituit din sisturi sericito-cloritoase, filite, cu benzi de amfibolite si calcare acoperite în cea mai mare parte de depozite glaciare si conuri de grohotis. Este format din 3 ramuri principale: ramura dintre Rebra si Tarnita Bârsanului reprezinta o portiune din creasta principala, cu numeroase vârfuri ce depasesc 2000 m (Rebra – 2119 m, Cormaia – 2033 m, Repedea – 2074 m, Obârsia Rebrii – 2052 m) si o ramura spre sud ce trece prin Vf. Tapului si Vf. Paltinului, cu aparitii de calcare în care se dezvolta pesteri (P. Zânelor); ramura cea mai înalta se desprinde spre nord prin vârfurile: Buhaescu Mare (2257 m) si Pietrosu, de unde se ramifica Culmea Hotarului si Culmea Piatra Alba. Prezinta relieful glaciar cel mai bine dezvoltat, cu numeroase complexe glaciare. Ramura vestica pleaca din Rebra spre Tarnita Batrânei, fiind alcatuita din roci cristaline (Vf. Gropilor – 2063 m).
   Complexul Batrâna, situat în vestul culmii înalte, este alcatuit din formatiuni sedimentare cretacice (gresii, marno-argile, menilite, sisturi bituminoase, roci marno-grezoase si calcare). Pastreaza bine suprafata de nivelare de 1600 – 1700 m (Platforma Batrâna). Vaile sunt dispuse radiar în jurul Vf. Batrâna (1710 m). Relieful este puternic fragmentat, cu aparitia în zonele calcaroase a numeroase pesteri (P. Izvorul Albastru al Izei, Izbucul Izei).
   Se impun în relief bogatia formelor glaciare si crionivale, manifestari ale glaciatiunilor Mindel, Riss si Wurm, care au dus la instalarea unor ghetari de circ, de vale si de platou. Urmele acestora sunt prezente în jurul Pietrosului si a crestei principale. Se detaseaza între acestea complexele glaciare cu lacuri: Iezer, Buhaescu, Repedea, Negoiescu, Cimpoiesul, Cailor, Bistricioara, Putredu, Inau si Lala. Cea mai importanta caracteristica a circurilor glaciare o reprezinta etajarea microreliefului, în partea superioara se contureaza pereti abrupti cu stânci, în parte dezgolite de vegetatie, iar la baza acestor abrupturi se dezvolta trene mari de grohotis cu panta mica. Vaile glaciare au profilul longitudinal în trepte si cel transversal în forma literei „U”, încep imediat de la pragurile glaciare, praguri ce apar si în aval. În timpul extensiunii maxime, limbile de ghetar au avut lungimi de 4 – 5 km si au coborât pâna la 1100 m pe versantul nordic. Se pastreaza bine morenele frontale pe Vaile Pietroasa, Bistricioara, Putredu si Bila.
   Din diversitatea mare a formelor de relief se remarca: vârfurile si crestele modelate prin procese criergice, versantii de gelifractie, râurile si torentii de pietre, marile de blocuri, trenele de grohotisuri, blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplantatie si solifluxiune, culoarele de avalanse, pâlniile si nisele de nivatie, microdepresiunile nivale etc.
   Calcarele au o raspândire relativ redusa, dar se întâlnesc atât calcare cristaline cât si sedimentare. Cele cristaline apar intercalate în masa de sisturi cristaline si sunt prezente în Piatra Rea, Turnu Rosu (la nord de Pietrosu), în Saua dintre Vf. Repedea si Negoiasa, Vf. Corongis, unde au aspect de corn de rinocer, Capul Benesului si Vf. Laptele Mic. Ele se remarca în relief prin abrupturi, alteori prin platouri. Apar forme exocarstice: lapiezuri (în peretii circului Izvorul Cailor, Piatra Rea), doline (V. Bistricioara, Vf. Gargalau).
   Endocarstul este reprezentat prin 80 de pesteri si avene (tabel 13), dintre care se remarca: P. Cobasel (570 m), Grota Zânelor (4269 m), P. Baia lui Schneider (791,5 m), P. Izvorul Albastru al Izei (2500 m), P. Iza (365 m), Av. cu Scara (117 m), Av. Podu Pietrei Rele (208 m) etc. În vecinatatea parcului (sud-vest) se gaseste complexul carstic Tausoare (18 km dezvoltare) – Zalion.